In primul rand, aceasta obligatie de a vira contributiile salariatilor sai la CAS de care apartine medicul la care s-au inscris fiecare, casa judeteana sau nationala de sanatate, apartine angajatorului in cazul contractului individual de munca.
In cazul drepturilor de autor obligatia apartine titularului dreptului de autor.
In cazul activitatilor independente prestate sub una din celelate forme de angajare prevazute de Codul muncii obligatia apartine dupa caz angajatului sau angajatorului potrivit prevederilor specifice precizate in lege speciala.
miercuri, 18 mai 2011
duminică, 13 februarie 2011
Puterea doveditoare a certificatului de moştenitor Posibilitatea anulării lui.
Certificatul de moştenitor face dovada cu privire la calitatea de moştenitor, cu privire la cota sau bunurile ce se cuvin fiecăruia dintre moştenitori în parte - art. 88 alin. (1), fraza a II-a din Legea nr. 36/1995 .
Potrivit însă prevederilor art. 88 alin. (1), fraza I din Legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor, prin emiterea lui, vor putea cere instanţei de judecată anularea acestuia şi stabilirea calităţii de moştenitor şi a drepturilor cuvenite celui care intentează acţiunea.
Se face distincţia între ipoteza în care partea care cere anularea certificatului de moştenitor a participat la procedura succesorală notarială, consimţind la eliberarea lui, sau este vorba de un terţ care nu şi-a exprimat acordul în nici un fel în această privinţă.
Certificatul de moştenitor nu poate fi opus terţilor ca instrument de dovadă absolută, el neconstituind un titlu de proprietate, căci el nu poate fi considerat ca o dovadă că bunurile aflate în patrimoniul defunctului au fost proprietatea acestuia care s-au transmis apoi, prin efectul moştenirii, în patrimoniul succesorului . Notarul nu are chemarea să ateste calitatea de proprietar a defunctului, ci numai calitatea de moştenitor şi întinderea drepturilor succesorale ale fiecărui moştenitor .1
În doctrină - puterea doveditoare a certificatului de moştenitor nu trebuie minimalizată nici în raport cu terţii . El cuprinde totuşi menţiuni rezultate din verificările întreprinse de notarul public, potrivit art. 77 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, şi este un mijloc de dovadă a dobândirii drepturilor pe cale de moştenire de către persoanele determinate ca fiind moştenitorii defunctului, chiar faţă de terţi . Constatările proprii ale notarului public, ca agent instrumentator, precum şi data şi locul întocmirii înscrisului, prezenţa părţilor, consemnarea corectă a declaraţiilor făcute sau constatarea unui fapt care s-a petrecut în prezenţa notarului, fac dovadă până la înscrierea în fals. Declaraţiile părţilor consemnate numai de către notar, fără a fi controlate de acesta, fac dovadă până la proba contrară . Pe baza certificatului de moştenitor se fac înscrierile în cartea funciară a drepturilor reale dobândite prin moştenire , pot fi pretinse sumele depuse de defunct la unităţi bancare sau se poate valorifica creanţa moştenită împotriva debitorului defunctului etc.
A. Terţii care revendică drepturi proprii pot intenta acţiune în justiţie contestând calitatea de moştenitor a celor înscrişi în certificatul emis de notar - faptul că aceştia ar fi singurii moştenitori ai defunctului. O astfel de acţiune se integrează acţiunii în petiţie de ereditate, dacă bunurile succesorale se află în posesia celor înscrişi ca moştenitori în certificatul emis de notar, sau unei acţiuni în constatarea calităţii de moştenitor, atunci când acestea se află în posesia reclamantului, având aşadar un caracter mai complex . De asemenea terţii pot contesta că unele bunuri fac parte din masa succesorală lăsată de defunct, situaţie în care acţiunea are iarăşi un caracter mixt, fiind o acţiune în anularea certificatului de moştenitor şi în revendicarea bunurilor ce se susţine a nu face parte din masa succesorală.
Acţiunea în anularea certificatului de moştenitor nu are un caracter de sine stătător, fiind dublată cel mai adesea de acţiunile care se fundamentează pe drepturile pe care terţii le revendică.Sub aspectul prescriptibiliții ei se vor aplica regulile specifice acestora din urmă, întrucât acţiunea în anularea certificatului de moştenitor este numai mijlocul prin care se apără drepturile invocate de terţi, care constituie scopul principal al acţiunii.2.
B. În cazul succesorilor testamentari calitatea de moştenitor poate fi dovedită şi cu testamentul. Exercitarea acţiunii în petiţie de ereditate nu este condiţionată de eliberarea prealabilă a certificatului de moştenitor, care de altfel, în caz de neînţelegere între părţi nici nu poate fi eliberat. Drepturile lor succesorale şi întinderea acestora vor putea fi stabilite direct de către instanţa de judecată Dar pentru stabilirea calităţii de moştenitor se pot folosi şi actele de stare civilă, care au caracter autentic astfel că au forţa probantă a acestora. Calitatea de moştenitor legal se bazează tocmai pe legătura de rudenie cu defunctul sau pe calitatea de soţ supravieţuitor, astfel că aceste împrejurări se dovedesc cu actele de stare civilă.
Potrivit art. 77 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 calitatea de moştenitor poate fi dovedită şi prin orice alte mijloace de probă admise de lege, inclusiv cu martori sau recunoaşterea pârâţilor chemaţi la interogatoriu. Această procedură este admisibilă atât în faţa notarului public cât şi în faţa instanţei de judecată .
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
1. Între cei care au consimţit în faţa notarului la eliberarea certificatului de moştenitor acesta are valoarea probantă a unei convenţii, potrivit art. 969 C. civ., astfel că ei pot cere anularea acestuia numai pentru vicii de consimţământ sau incapacitate, sau pot invoca motive de nulitate absolută potrivit dreptului comun , ca de pildă, frauda la lege, cauza ilicită sau imorală etc. Faţă de terţi însă, certificatul de moştenitor, fiind un res inter alios acta, menţiunile din cuprinsul său vor putea fi combătute prin orice mijloace de probă.
2. Atunci când se invocă viciile de consimţământ pentru anularea certificatului de moştenitor, acţiunea este prescriptibilă în termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1958, care începe să curgă după distincţiile prevăzute de art. 9 din decret. În schimb, atunci când se invocă cauze de nulitate absolută, constatarea calităţii de moştenitor, petiţia de ereditate sau se revendică bunurile succesorale, acţiunile sunt imprescriptibile
Potrivit însă prevederilor art. 88 alin. (1), fraza I din Legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor, prin emiterea lui, vor putea cere instanţei de judecată anularea acestuia şi stabilirea calităţii de moştenitor şi a drepturilor cuvenite celui care intentează acţiunea.
Se face distincţia între ipoteza în care partea care cere anularea certificatului de moştenitor a participat la procedura succesorală notarială, consimţind la eliberarea lui, sau este vorba de un terţ care nu şi-a exprimat acordul în nici un fel în această privinţă.
Certificatul de moştenitor nu poate fi opus terţilor ca instrument de dovadă absolută, el neconstituind un titlu de proprietate, căci el nu poate fi considerat ca o dovadă că bunurile aflate în patrimoniul defunctului au fost proprietatea acestuia care s-au transmis apoi, prin efectul moştenirii, în patrimoniul succesorului . Notarul nu are chemarea să ateste calitatea de proprietar a defunctului, ci numai calitatea de moştenitor şi întinderea drepturilor succesorale ale fiecărui moştenitor .1
În doctrină - puterea doveditoare a certificatului de moştenitor nu trebuie minimalizată nici în raport cu terţii . El cuprinde totuşi menţiuni rezultate din verificările întreprinse de notarul public, potrivit art. 77 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, şi este un mijloc de dovadă a dobândirii drepturilor pe cale de moştenire de către persoanele determinate ca fiind moştenitorii defunctului, chiar faţă de terţi . Constatările proprii ale notarului public, ca agent instrumentator, precum şi data şi locul întocmirii înscrisului, prezenţa părţilor, consemnarea corectă a declaraţiilor făcute sau constatarea unui fapt care s-a petrecut în prezenţa notarului, fac dovadă până la înscrierea în fals. Declaraţiile părţilor consemnate numai de către notar, fără a fi controlate de acesta, fac dovadă până la proba contrară . Pe baza certificatului de moştenitor se fac înscrierile în cartea funciară a drepturilor reale dobândite prin moştenire , pot fi pretinse sumele depuse de defunct la unităţi bancare sau se poate valorifica creanţa moştenită împotriva debitorului defunctului etc.
A. Terţii care revendică drepturi proprii pot intenta acţiune în justiţie contestând calitatea de moştenitor a celor înscrişi în certificatul emis de notar - faptul că aceştia ar fi singurii moştenitori ai defunctului. O astfel de acţiune se integrează acţiunii în petiţie de ereditate, dacă bunurile succesorale se află în posesia celor înscrişi ca moştenitori în certificatul emis de notar, sau unei acţiuni în constatarea calităţii de moştenitor, atunci când acestea se află în posesia reclamantului, având aşadar un caracter mai complex . De asemenea terţii pot contesta că unele bunuri fac parte din masa succesorală lăsată de defunct, situaţie în care acţiunea are iarăşi un caracter mixt, fiind o acţiune în anularea certificatului de moştenitor şi în revendicarea bunurilor ce se susţine a nu face parte din masa succesorală.
Acţiunea în anularea certificatului de moştenitor nu are un caracter de sine stătător, fiind dublată cel mai adesea de acţiunile care se fundamentează pe drepturile pe care terţii le revendică.Sub aspectul prescriptibiliții ei se vor aplica regulile specifice acestora din urmă, întrucât acţiunea în anularea certificatului de moştenitor este numai mijlocul prin care se apără drepturile invocate de terţi, care constituie scopul principal al acţiunii.2.
B. În cazul succesorilor testamentari calitatea de moştenitor poate fi dovedită şi cu testamentul. Exercitarea acţiunii în petiţie de ereditate nu este condiţionată de eliberarea prealabilă a certificatului de moştenitor, care de altfel, în caz de neînţelegere între părţi nici nu poate fi eliberat. Drepturile lor succesorale şi întinderea acestora vor putea fi stabilite direct de către instanţa de judecată Dar pentru stabilirea calităţii de moştenitor se pot folosi şi actele de stare civilă, care au caracter autentic astfel că au forţa probantă a acestora. Calitatea de moştenitor legal se bazează tocmai pe legătura de rudenie cu defunctul sau pe calitatea de soţ supravieţuitor, astfel că aceste împrejurări se dovedesc cu actele de stare civilă.
Potrivit art. 77 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 calitatea de moştenitor poate fi dovedită şi prin orice alte mijloace de probă admise de lege, inclusiv cu martori sau recunoaşterea pârâţilor chemaţi la interogatoriu. Această procedură este admisibilă atât în faţa notarului public cât şi în faţa instanţei de judecată .
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
1. Între cei care au consimţit în faţa notarului la eliberarea certificatului de moştenitor acesta are valoarea probantă a unei convenţii, potrivit art. 969 C. civ., astfel că ei pot cere anularea acestuia numai pentru vicii de consimţământ sau incapacitate, sau pot invoca motive de nulitate absolută potrivit dreptului comun , ca de pildă, frauda la lege, cauza ilicită sau imorală etc. Faţă de terţi însă, certificatul de moştenitor, fiind un res inter alios acta, menţiunile din cuprinsul său vor putea fi combătute prin orice mijloace de probă.
2. Atunci când se invocă viciile de consimţământ pentru anularea certificatului de moştenitor, acţiunea este prescriptibilă în termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1958, care începe să curgă după distincţiile prevăzute de art. 9 din decret. În schimb, atunci când se invocă cauze de nulitate absolută, constatarea calităţii de moştenitor, petiţia de ereditate sau se revendică bunurile succesorale, acţiunile sunt imprescriptibile
duminică, 6 februarie 2011
despre bogati si saraci - ep1.
problema, evident, este ascunsa in spatele prapastiei tot mai adanci ce se deschide, gratie hei-rup-ului unitar al omenirii, intre victima si calau - ma exprim plastic asa ca sa nu ne ascundem dupa denumiri precum caste sociale samdp:O:((si tuturor,oricum, intr-o viata, ne este data sansa de a fi atat una cat si cealalta...aspectul de caracter, grija, pozitiv in a vedea si pentru celalat jumatatea buna a paharului si caritate ne transforma pe unii in aceia care nu lovesc...renuntand la violenta, la individualismul acerb si nejustificatX-(X-(X-(ce adus populatia planetei unde e acum... la o colectie impresionanta si imposibil de institutionalizat de handicapati..
vineri, 4 februarie 2011
Drepturile omului in situatii de conflict intern
Institutii
- Organizatiile nonguvernamentale infiintate in acest sens
- asociatiile cu drept de protectie a cetatenilor avand acest obiect - la nivelul fiecarui teritoriu
- conventiile internationale la care statul este parte
- conventiile de reciprocitate
- institutii cu scop umanitar
- instantele internationale
- Organizatiile nonguvernamentale infiintate in acest sens
- asociatiile cu drept de protectie a cetatenilor avand acest obiect - la nivelul fiecarui teritoriu
- conventiile internationale la care statul este parte
- conventiile de reciprocitate
- institutii cu scop umanitar
- instantele internationale
miercuri, 18 august 2010
Contractul individual de muncă – forma juridică în baza căreia se nasc raporturile juridice de muncă între angajator și angajat
În cazul în care angajatorul este instituție publica,în practică, se întâmplă să se departajeze o noua formă de raport muncă, în afara, dreptului comun descris de Codul muncii.
Astfel, se întâmplă ca drepturile rezultând din exercitarea raporturilor de muncă ale funcționarilor publici să se nască în baza dispoziției sau a ordinului de încadrare, încheiate prin raportare la Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarului public, legea specială.
Astfel, prin uzitarea eronată a instrumentelor juridice și neaplicarea dispozițiilor legale existente,dar apelând la o utilizare sincopată a acestora se realizează nu numai o discriminare între două tipuri de angajati: functionari publici și colaboratori ce funcționează în baza unui contract individual de muncă,pe perioadă determinată sau nedeterminată, dar și un grav aspect de neaplicare a legilor, de ocolire a mecanismului juridic știut, respectiv, dreptul comun,lege generala, lege special, aspect ce generează o încălcare a unor drepturi aparținînd unei categorii de salariați, drepturi susceptibile a fi revendicate în fața unei instituții de justiție internațională. Stiut fiind că toate raporturile de muncă se nasc în baza contractului negociat între parți și nu direct în virtutea legii, Codul muncii reprezentând legea generală, în materie, indiferent de tipul de raport de muncă existent în practică.
Astfel, se întâmplă ca drepturile rezultând din exercitarea raporturilor de muncă ale funcționarilor publici să se nască în baza dispoziției sau a ordinului de încadrare, încheiate prin raportare la Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarului public, legea specială.
Astfel, prin uzitarea eronată a instrumentelor juridice și neaplicarea dispozițiilor legale existente,dar apelând la o utilizare sincopată a acestora se realizează nu numai o discriminare între două tipuri de angajati: functionari publici și colaboratori ce funcționează în baza unui contract individual de muncă,pe perioadă determinată sau nedeterminată, dar și un grav aspect de neaplicare a legilor, de ocolire a mecanismului juridic știut, respectiv, dreptul comun,lege generala, lege special, aspect ce generează o încălcare a unor drepturi aparținînd unei categorii de salariați, drepturi susceptibile a fi revendicate în fața unei instituții de justiție internațională. Stiut fiind că toate raporturile de muncă se nasc în baza contractului negociat între parți și nu direct în virtutea legii, Codul muncii reprezentând legea generală, în materie, indiferent de tipul de raport de muncă existent în practică.
despre problema îndeplinirii unei dispoziții ilegale a unui sef în considerarea caracterului de funcție de execuție
Prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarului public, republicată și cu modificarile ulterioare, privită ca lege specială, în prezenta speță, in cazul functionarilor publici,problema indeplinirii unei dispoziții ilegale in modul urmator: in cazul in care functionarul public apreciaza ca dispozitia primita este ilegala are obligatia sa motiveze refuzul indeplinirii dispozitiei respective in scris. Functionarul public da dispozitia de executare in scris. (In acesta situatie, trec pe prim plan subordonarea si rigorile disciplinare iar, dispozitia va trebui sa fie executata de cel care a primit-o). Daca dispozitia pe care a executat-o, in aceste conditii, functionarul public, are caracter ilegal si a urmat prealabil procedura prescrisa de lege, cel care a executat-o nu va raspunde disciplinar. Raspunderea va reveni celui care a staruit in a da un ordin ilegal.
introducere în natura raporturilor de munca-scurte consideratiuni cu privire la existența contractuala
Ansamblul normelor legale, reprezentate de cuprinsul art. 263 – 268 din Codul muncii, care definesc abaterile disciplinare, stabilesc sanctiunile disciplinare si reglementeaza conditiile de fond si procedurale pentru aplicarea lor forma de raspundere juridica specifica dreptului muncii – raspunderea disciplinara. Raspunderea disciplinara se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
• este de natura contractuala, pentru ca numai incheierea contractului individual de munca are ca urmare incidenta obligatiei salariatului de a respecta toate regulile care configureaza disciplina muncii. Subliniem ca in sistemul legislatiei romane a muncii, tipul contractului indiviadul de munca (pe durata nedeterminata; determinata; cu timp de lucru integral sau partial) nu imprima trasaturi particulare raspunderii disciplinare;
• se transpune intr-o constrangere, in principal, materiala sau, de ordin moral;
• are un caracter exclusiv personal; caracterul intuitu personae al contractului individual de munca face de neconceput o raspundere disciplinara pentru fapta altuia sau o transmitere a acestei raspunderi asupra mostenitorilor salariatului (ca in cazul raspunderii de natura civila);
• exercita atat o functie sanctionatorie, cat si una preventiva si educativa (deoarece apara si restabileste ordinea interioara din unitate, atunci cand a fost incalcata.
• este de natura contractuala, pentru ca numai incheierea contractului individual de munca are ca urmare incidenta obligatiei salariatului de a respecta toate regulile care configureaza disciplina muncii. Subliniem ca in sistemul legislatiei romane a muncii, tipul contractului indiviadul de munca (pe durata nedeterminata; determinata; cu timp de lucru integral sau partial) nu imprima trasaturi particulare raspunderii disciplinare;
• se transpune intr-o constrangere, in principal, materiala sau, de ordin moral;
• are un caracter exclusiv personal; caracterul intuitu personae al contractului individual de munca face de neconceput o raspundere disciplinara pentru fapta altuia sau o transmitere a acestei raspunderi asupra mostenitorilor salariatului (ca in cazul raspunderii de natura civila);
• exercita atat o functie sanctionatorie, cat si una preventiva si educativa (deoarece apara si restabileste ordinea interioara din unitate, atunci cand a fost incalcata.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)