Dolul Dolul este acel viciu de consimţământ care constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene, pentru a o determina să încheie un anumit act juridic. În alte cuvinte, dolul este o eroare provocată (iar nu spontană, precum eroarea propriu-zisă. Ca viciu de consimţământ, dolul este alcătuit din două elemente: • un element obiectiv (material), ce constă în utilizarea de mijloace viclene (maşinaţiuni, manopere frauduloase, şiretenii etc.) pentru a induce în eroare; • un element subiectiv (intenţional), ce constă în intenţia de a induce în eroare o persoană, pentru a o determina să încheie un anumit act juridic. Pentru a fi viciu de consimţământ, dolul trebuie să îndeplinească două cerinţe, cumulativ: să fie determinant pentru încheierea actului juridic; să provină de la cealaltă parte. Sancţiunea care intervine în cazul dolului (principal) este nulitatea relativă a actului juridic. Aşadar, victima dolului are la îndemână două acţiuni, anume, pe de o parte, o acţiune în declararea nulităţii relative a actului juridic, iar, pe de altă parte, o acţiune în repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin întrebuinţarea de mijloace viclene în scopul inducerii sale în eroare. Aceste două acţiuni pot fi cumulate. Întrucât dolul nu se prezumă, persoana care solicită anularea actului juridic pe motiv că a avut consimţământul viciat prin dol trebuie să facă dovada dolului. Cele mai eficiente mijloace de proba: actul scris si fapta materiala.

Intentia la savarsirea infractiunii

INFRACTIUNEA


" Infractiunea este fapta prevazuta de legea penala, nejustificata si imputabila persoanei care a savârsit-o. Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale.

Infractiunea comisiva care presupune producerea unui rezultat se considera savârsita si prin omisiune când:
a) exista o obligatie legala sau contractuala de a actiona;
b) autorul omisiunii, printr-o actiune sau inactiune anterioara, a creat pentru valoarea sociala protejata o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.
Vinovatia
(1) Fapta nu este prevazuta de legea penala daca nu a fost savârsita cu forma de vinovatie ceruta de lege.
(2) Vinovatie exista când fapta este comisa cu intentie, din culpa sau cu intentie depasita.
(3) Fapta este savârsita cu intentie când faptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savârsirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.
(4) Fapta este savârsita din culpa când faptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa îl prevada.
(5) Exista intentie depasita când fapta constând într-o actiune sau inactiune intentionata, produce un rezultat mai grav, care se datoreaza culpei faptuitorului.
(6) Fapta constând într-o actiune sau inactiune constituie infractiune când este savârsita cu intentie. Fapta comisa din culpa constituie infractiune numai când legea o prevede în mod expres."

Art. 282 Represiunea nedreaptă

Art. 282 Represiunea nedreaptă

(1) Fapta de a pune în mişcare acţiunea penală, de a lua o măsură preventivă neprivativă de libertate ori de a trimite în judecată o persoană, ştiind că este nevinovată, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

(2) Reţinerea sau arestarea ori condamnarea unei persoane, ştiind că este nevinovată, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Semnatura electronica

Contractul electronic este calificat juridic ca fiind un contract la distanţă.Contractele încheiate prin mijloace electronice, reglementate de capitolul 3 al Legii nr. 365 /2002 privind comerţul electronic, produc toate efectele pe care legea le recunoaste contractelor clasice încheiate în mod valabil, însă art. 7 instituie obligaţia probării sale si prin perspectiva prevederilor legii privind semnătura electronică, nr. 455/2001.Directiva 1999/93/ CE care stabileste un cadru comunitar pentru semnăturile electronice, în scopul garantării bunei funcţionări a pieţei interne în domeniul semnăturilor electronice, instituind un cadru juridic armonizat si potrivit pentru utilizarea semnăturilor electronice în interiorul Comunităţii Europene. Art. 5 (1) al Directivei consacră egalitatea de tratament juridic între semnătura electronică extinsă (avansată) si semnătura olografă, stipulând că numai semnăturile electronice extinse (avansate) au acelasi efect egal ca si semnătura scrisă de mână în statele membre, fiind admise ca probe legale. În legătură cu semnăturile electronice simple, art. 5 (2) prevede că statele membre trebuie să se asigure că unor astfel de semnături nu li se refuză efectul legal sau nu sunt refuzate ca probe în procese numai pe baza faptului că nu sunt calificate drept semnături electronice extinse (avansate). Semnătura electronică simplă are aceleasi efecte juridice ca si semnătura clasică pe hârtie numai dacă este recunoscută de către cel căruia i se opune. Înscrisul în formă electronică căruia i s-a asociat logic o semnătură electronică este asimilat, în privinţa condiţiilor si efectelor sale, cu înscrisul sub semnătură privată, asa cum dispune art. 5 din Legea nr. 455/2001. Înscrisul în formă electronică, recunoscut de cel căruia i se opune, are, între cei care l-au subscris si între cei care le reprezintă drepturile, aceleasi efecte ca actul autentic, potrivit dispoziţiilor art. 6 din aceeasi lege.
jurisprudenta: Validitatea unui inscris in forma electronica - martie 2009 - Curtea de Apel Suceava
Obligatia de a face. Tranzactii bancare prin Internet. Certificate digitale - Septembrie 2008 - Curtea de Apel Oradea

Penal - infractiuni privind comertul electronic: falsificarea instrumentelor de plata electronica - Criminalitate informatica: accesul fara drept la un sistem informatic - Iulie 2006 - Inalta Curte de Casatie si Justitie
Penal - infractiuni privind comertul electronic: detinere de echipamente in vederea falsificarii instrumentelor de plata electronica, efectuare de operatiuni financiare in mod fraudulos - 12 februarie 2008 - Curtea de Apel Bacau

concurenta neloiala

Potrivit Articolului 87 alin.1 din Tratatul CE, "Cu exceptia derogarilor prevazute de prezentul tratat, sunt incompatibile cu piata comuna ajutoarele acordate de state sau cele acordate sub orice forma prin intermediul resurselor statului care distorsioneaza si ameninta cu distorsionarea concurentei, prin favorizarea anumitor întreprinderi sau productii, în masura în care afecteaza schimburile comerciale dintre statele membre."
Art. 87(1) TCE interzice în principiu acordarea de catre Statele Membre de ajutoare financiare agentilor economici, indiferent de forma acestora, în masura în care aceastea distorsioneaza concurenta, favorizând anumiti agenti economici sau activitati productive si astfel afectând negativ comertul dintre Statele Membre. În acelasi timp, art. 87(3) TCE enumera o serie de circumstante în care asemenea masuri de ajutor financiar pot fi, în mod exceptional, aprobate de catre Comisia Europeana.

• Raspundere contravenţionala - in cazul incalcarii prevederilor art. 4. din Legea nr. 11/1991. Sancţiunea contraventionala consta in amenda stabilita in cuantum fix ce se aplica de către departamentul de specialitate.
• Raspundere penala in cazul savarsirii infractiunilor prevazute si sanctionate de art. 5 din Legea nr. 11/1991. Actiunea penala se pune in miscare la plângerea partii vatamate ori la sesizarea Camerelor de Comert si Industrie Teritoriale sau a altei organizatii profesionale ori la sesizarea persoanelor imputernicite de Direcţia Ajutor de stat. Practici neloiale.
• Raspundere civila. Actiunea civila prin care reclamantul solicita instantei competente sa il oblige pe parat - autorul/autorii faptei de concurenta neloiala - sa inceteze, sa inlature actul de concurenta neloiala, sa restituie documentele insusite in mod ilicit de la detinatorul legitim si sa plateasca daca este cazul daune pentru prejudiciile cauzate, este desemnata in literatura de specialitate ca actiune in concurenta neloiala.

Instanta competenta material sa solutioneze aceasta actiune este Tribunalul iar competenta teritoriala este determinata de locului săvârşirii faptei sau de sediul paratului sau inculpatului.

procura

Procura este inscrisul constatator al contractului de mandat care da posibilitatea ca mandatarul sa lucreze in numele si pe socoteala mandantului si cuprinde puterile conferite mandatarului.Reprezinta orice scriere care materializeaza in format material pe hartie un act juridic precum si orice obiect material care incorporeaza un asemenea act. In sens generic, procura este un inscris intocmit pentru atestarea imputernicirilor - acord liber consimtit - conferite de reprezentat unuia sau mai multor reprezentanti prin care se deleaga dreptul de a incheia acte juridice in numele si pe seama mandantului.
Contine formule privind vointa reprezentatului in legatura cu obligatia ce urmeaza a se indeplini, asumarea acesteia privitor la actul juridic ce urmeaza a fi semnat de reprezentant si drepturile ce se doresc a fi dobandite in urma incheierii actui act. Raporturile dintre reprezentant si reprezentat nu sunt opozabile tertului.
Tertului ii este opozabila in sensul deducerii limitelor imputernicirii reprezentantului.
In considerarea aspectului acesteia de act juridic unilteral modul de autentificare se supune regimului general al actelor juridice si dispozitiilor special privind procura. Pentru efectuarea in cadrul mandatului a unor semnaturi cu efecte juridice in numele mandantului procura se autentifica la notar.
Daca in cuprinsul procurii nu se indica modul in care vor actiona reprezentantii se va aplica dispozitia potrivit careia “mandatarii urmeaza sa incheie toate actele vizate in mandat daca altfel nu este stipulat sau nu rezulta cu certitudine din mandat”

Obligatia platii CAS

In primul rand, aceasta obligatie de a vira contributiile salariatilor sai la CAS de care apartine medicul la care s-au inscris fiecare, casa judeteana sau nationala de sanatate, apartine angajatorului in cazul contractului individual de munca.
In cazul drepturilor de autor obligatia apartine titularului dreptului de autor.
In cazul activitatilor independente prestate sub una din celelate forme de angajare prevazute de Codul muncii obligatia apartine dupa caz angajatului sau angajatorului potrivit prevederilor specifice precizate in lege speciala.