Dolul Dolul este acel viciu de consimţământ care constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene, pentru a o determina să încheie un anumit act juridic. În alte cuvinte, dolul este o eroare provocată (iar nu spontană, precum eroarea propriu-zisă. Ca viciu de consimţământ, dolul este alcătuit din două elemente: • un element obiectiv (material), ce constă în utilizarea de mijloace viclene (maşinaţiuni, manopere frauduloase, şiretenii etc.) pentru a induce în eroare; • un element subiectiv (intenţional), ce constă în intenţia de a induce în eroare o persoană, pentru a o determina să încheie un anumit act juridic. Pentru a fi viciu de consimţământ, dolul trebuie să îndeplinească două cerinţe, cumulativ: să fie determinant pentru încheierea actului juridic; să provină de la cealaltă parte. Sancţiunea care intervine în cazul dolului (principal) este nulitatea relativă a actului juridic. Aşadar, victima dolului are la îndemână două acţiuni, anume, pe de o parte, o acţiune în declararea nulităţii relative a actului juridic, iar, pe de altă parte, o acţiune în repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin întrebuinţarea de mijloace viclene în scopul inducerii sale în eroare. Aceste două acţiuni pot fi cumulate. Întrucât dolul nu se prezumă, persoana care solicită anularea actului juridic pe motiv că a avut consimţământul viciat prin dol trebuie să facă dovada dolului. Cele mai eficiente mijloace de proba: actul scris si fapta materiala.

Intentia la savarsirea infractiunii

INFRACTIUNEA


" Infractiunea este fapta prevazuta de legea penala, nejustificata si imputabila persoanei care a savârsit-o. Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale.

Infractiunea comisiva care presupune producerea unui rezultat se considera savârsita si prin omisiune când:
a) exista o obligatie legala sau contractuala de a actiona;
b) autorul omisiunii, printr-o actiune sau inactiune anterioara, a creat pentru valoarea sociala protejata o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.
Vinovatia
(1) Fapta nu este prevazuta de legea penala daca nu a fost savârsita cu forma de vinovatie ceruta de lege.
(2) Vinovatie exista când fapta este comisa cu intentie, din culpa sau cu intentie depasita.
(3) Fapta este savârsita cu intentie când faptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savârsirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.
(4) Fapta este savârsita din culpa când faptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa îl prevada.
(5) Exista intentie depasita când fapta constând într-o actiune sau inactiune intentionata, produce un rezultat mai grav, care se datoreaza culpei faptuitorului.
(6) Fapta constând într-o actiune sau inactiune constituie infractiune când este savârsita cu intentie. Fapta comisa din culpa constituie infractiune numai când legea o prevede în mod expres."

Art. 282 Represiunea nedreaptă

Art. 282 Represiunea nedreaptă

(1) Fapta de a pune în mişcare acţiunea penală, de a lua o măsură preventivă neprivativă de libertate ori de a trimite în judecată o persoană, ştiind că este nevinovată, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

(2) Reţinerea sau arestarea ori condamnarea unei persoane, ştiind că este nevinovată, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Semnatura electronica

Contractul electronic este calificat juridic ca fiind un contract la distanţă.Contractele încheiate prin mijloace electronice, reglementate de capitolul 3 al Legii nr. 365 /2002 privind comerţul electronic, produc toate efectele pe care legea le recunoaste contractelor clasice încheiate în mod valabil, însă art. 7 instituie obligaţia probării sale si prin perspectiva prevederilor legii privind semnătura electronică, nr. 455/2001.Directiva 1999/93/ CE care stabileste un cadru comunitar pentru semnăturile electronice, în scopul garantării bunei funcţionări a pieţei interne în domeniul semnăturilor electronice, instituind un cadru juridic armonizat si potrivit pentru utilizarea semnăturilor electronice în interiorul Comunităţii Europene. Art. 5 (1) al Directivei consacră egalitatea de tratament juridic între semnătura electronică extinsă (avansată) si semnătura olografă, stipulând că numai semnăturile electronice extinse (avansate) au acelasi efect egal ca si semnătura scrisă de mână în statele membre, fiind admise ca probe legale. În legătură cu semnăturile electronice simple, art. 5 (2) prevede că statele membre trebuie să se asigure că unor astfel de semnături nu li se refuză efectul legal sau nu sunt refuzate ca probe în procese numai pe baza faptului că nu sunt calificate drept semnături electronice extinse (avansate). Semnătura electronică simplă are aceleasi efecte juridice ca si semnătura clasică pe hârtie numai dacă este recunoscută de către cel căruia i se opune. Înscrisul în formă electronică căruia i s-a asociat logic o semnătură electronică este asimilat, în privinţa condiţiilor si efectelor sale, cu înscrisul sub semnătură privată, asa cum dispune art. 5 din Legea nr. 455/2001. Înscrisul în formă electronică, recunoscut de cel căruia i se opune, are, între cei care l-au subscris si între cei care le reprezintă drepturile, aceleasi efecte ca actul autentic, potrivit dispoziţiilor art. 6 din aceeasi lege.
jurisprudenta: Validitatea unui inscris in forma electronica - martie 2009 - Curtea de Apel Suceava
Obligatia de a face. Tranzactii bancare prin Internet. Certificate digitale - Septembrie 2008 - Curtea de Apel Oradea

Penal - infractiuni privind comertul electronic: falsificarea instrumentelor de plata electronica - Criminalitate informatica: accesul fara drept la un sistem informatic - Iulie 2006 - Inalta Curte de Casatie si Justitie
Penal - infractiuni privind comertul electronic: detinere de echipamente in vederea falsificarii instrumentelor de plata electronica, efectuare de operatiuni financiare in mod fraudulos - 12 februarie 2008 - Curtea de Apel Bacau

concurenta neloiala

Potrivit Articolului 87 alin.1 din Tratatul CE, "Cu exceptia derogarilor prevazute de prezentul tratat, sunt incompatibile cu piata comuna ajutoarele acordate de state sau cele acordate sub orice forma prin intermediul resurselor statului care distorsioneaza si ameninta cu distorsionarea concurentei, prin favorizarea anumitor întreprinderi sau productii, în masura în care afecteaza schimburile comerciale dintre statele membre."
Art. 87(1) TCE interzice în principiu acordarea de catre Statele Membre de ajutoare financiare agentilor economici, indiferent de forma acestora, în masura în care aceastea distorsioneaza concurenta, favorizând anumiti agenti economici sau activitati productive si astfel afectând negativ comertul dintre Statele Membre. În acelasi timp, art. 87(3) TCE enumera o serie de circumstante în care asemenea masuri de ajutor financiar pot fi, în mod exceptional, aprobate de catre Comisia Europeana.

• Raspundere contravenţionala - in cazul incalcarii prevederilor art. 4. din Legea nr. 11/1991. Sancţiunea contraventionala consta in amenda stabilita in cuantum fix ce se aplica de către departamentul de specialitate.
• Raspundere penala in cazul savarsirii infractiunilor prevazute si sanctionate de art. 5 din Legea nr. 11/1991. Actiunea penala se pune in miscare la plângerea partii vatamate ori la sesizarea Camerelor de Comert si Industrie Teritoriale sau a altei organizatii profesionale ori la sesizarea persoanelor imputernicite de Direcţia Ajutor de stat. Practici neloiale.
• Raspundere civila. Actiunea civila prin care reclamantul solicita instantei competente sa il oblige pe parat - autorul/autorii faptei de concurenta neloiala - sa inceteze, sa inlature actul de concurenta neloiala, sa restituie documentele insusite in mod ilicit de la detinatorul legitim si sa plateasca daca este cazul daune pentru prejudiciile cauzate, este desemnata in literatura de specialitate ca actiune in concurenta neloiala.

Instanta competenta material sa solutioneze aceasta actiune este Tribunalul iar competenta teritoriala este determinata de locului săvârşirii faptei sau de sediul paratului sau inculpatului.

procura

Procura este inscrisul constatator al contractului de mandat care da posibilitatea ca mandatarul sa lucreze in numele si pe socoteala mandantului si cuprinde puterile conferite mandatarului.Reprezinta orice scriere care materializeaza in format material pe hartie un act juridic precum si orice obiect material care incorporeaza un asemenea act. In sens generic, procura este un inscris intocmit pentru atestarea imputernicirilor - acord liber consimtit - conferite de reprezentat unuia sau mai multor reprezentanti prin care se deleaga dreptul de a incheia acte juridice in numele si pe seama mandantului.
Contine formule privind vointa reprezentatului in legatura cu obligatia ce urmeaza a se indeplini, asumarea acesteia privitor la actul juridic ce urmeaza a fi semnat de reprezentant si drepturile ce se doresc a fi dobandite in urma incheierii actui act. Raporturile dintre reprezentant si reprezentat nu sunt opozabile tertului.
Tertului ii este opozabila in sensul deducerii limitelor imputernicirii reprezentantului.
In considerarea aspectului acesteia de act juridic unilteral modul de autentificare se supune regimului general al actelor juridice si dispozitiilor special privind procura. Pentru efectuarea in cadrul mandatului a unor semnaturi cu efecte juridice in numele mandantului procura se autentifica la notar.
Daca in cuprinsul procurii nu se indica modul in care vor actiona reprezentantii se va aplica dispozitia potrivit careia “mandatarii urmeaza sa incheie toate actele vizate in mandat daca altfel nu este stipulat sau nu rezulta cu certitudine din mandat”

Obligatia platii CAS

In primul rand, aceasta obligatie de a vira contributiile salariatilor sai la CAS de care apartine medicul la care s-au inscris fiecare, casa judeteana sau nationala de sanatate, apartine angajatorului in cazul contractului individual de munca.
In cazul drepturilor de autor obligatia apartine titularului dreptului de autor.
In cazul activitatilor independente prestate sub una din celelate forme de angajare prevazute de Codul muncii obligatia apartine dupa caz angajatului sau angajatorului potrivit prevederilor specifice precizate in lege speciala.

Puterea doveditoare a certificatului de moştenitor Posibilitatea anulării lui.

Certificatul de moştenitor face dovada cu privire la calitatea de moştenitor, cu privire la cota sau bunurile ce se cuvin fiecăruia dintre moştenitori în parte - art. 88 alin. (1), fraza a II-a din Legea nr. 36/1995 .
Potrivit însă prevederilor art. 88 alin. (1), fraza I din Legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor, prin emiterea lui, vor putea cere instanţei de judecată anularea acestuia şi stabilirea calităţii de moştenitor şi a drepturilor cuvenite celui care intentează acţiunea.
Se face distincţia între ipoteza în care partea care cere anularea certificatului de moştenitor a participat la procedura succesorală notarială, consimţind la eliberarea lui, sau este vorba de un terţ care nu şi-a exprimat acordul în nici un fel în această privinţă.
Certificatul de moştenitor nu poate fi opus terţilor ca instrument de dovadă absolută, el neconstituind un titlu de proprietate, căci el nu poate fi considerat ca o dovadă că bunurile aflate în patrimoniul defunctului au fost proprietatea acestuia care s-au transmis apoi, prin efectul moştenirii, în patrimoniul succesorului . Notarul nu are chemarea să ateste calitatea de proprietar a defunctului, ci numai calitatea de moştenitor şi întinderea drepturilor succesorale ale fiecărui moştenitor .1
În doctrină - puterea doveditoare a certificatului de moştenitor nu trebuie minimalizată nici în raport cu terţii . El cuprinde totuşi menţiuni rezultate din verificările întreprinse de notarul public, potrivit art. 77 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, şi este un mijloc de dovadă a dobândirii drepturilor pe cale de moştenire de către persoanele determinate ca fiind moştenitorii defunctului, chiar faţă de terţi . Constatările proprii ale notarului public, ca agent instrumentator, precum şi data şi locul întocmirii înscrisului, prezenţa părţilor, consemnarea corectă a declaraţiilor făcute sau constatarea unui fapt care s-a petrecut în prezenţa notarului, fac dovadă până la înscrierea în fals. Declaraţiile părţilor consemnate numai de către notar, fără a fi controlate de acesta, fac dovadă până la proba contrară . Pe baza certificatului de moştenitor se fac înscrierile în cartea funciară a drepturilor reale dobândite prin moştenire , pot fi pretinse sumele depuse de defunct la unităţi bancare sau se poate valorifica creanţa moştenită împotriva debitorului defunctului etc.
A. Terţii care revendică drepturi proprii pot intenta acţiune în justiţie contestând calitatea de moştenitor a celor înscrişi în certificatul emis de notar - faptul că aceştia ar fi singurii moştenitori ai defunctului. O astfel de acţiune se integrează acţiunii în petiţie de ereditate, dacă bunurile succesorale se află în posesia celor înscrişi ca moştenitori în certificatul emis de notar, sau unei acţiuni în constatarea calităţii de moştenitor, atunci când acestea se află în posesia reclamantului, având aşadar un caracter mai complex . De asemenea terţii pot contesta că unele bunuri fac parte din masa succesorală lăsată de defunct, situaţie în care acţiunea are iarăşi un caracter mixt, fiind o acţiune în anularea certificatului de moştenitor şi în revendicarea bunurilor ce se susţine a nu face parte din masa succesorală.
Acţiunea în anularea certificatului de moştenitor nu are un caracter de sine stătător, fiind dublată cel mai adesea de acţiunile care se fundamentează pe drepturile pe care terţii le revendică.Sub aspectul prescriptibiliții ei se vor aplica regulile specifice acestora din urmă, întrucât acţiunea în anularea certificatului de moştenitor este numai mijlocul prin care se apără drepturile invocate de terţi, care constituie scopul principal al acţiunii.2.
B. În cazul succesorilor testamentari calitatea de moştenitor poate fi dovedită şi cu testamentul. Exercitarea acţiunii în petiţie de ereditate nu este condiţionată de eliberarea prealabilă a certificatului de moştenitor, care de altfel, în caz de neînţelegere între părţi nici nu poate fi eliberat. Drepturile lor succesorale şi întinderea acestora vor putea fi stabilite direct de către instanţa de judecată Dar pentru stabilirea calităţii de moştenitor se pot folosi şi actele de stare civilă, care au caracter autentic astfel că au forţa probantă a acestora. Calitatea de moştenitor legal se bazează tocmai pe legătura de rudenie cu defunctul sau pe calitatea de soţ supravieţuitor, astfel că aceste împrejurări se dovedesc cu actele de stare civilă.
Potrivit art. 77 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 calitatea de moştenitor poate fi dovedită şi prin orice alte mijloace de probă admise de lege, inclusiv cu martori sau recunoaşterea pârâţilor chemaţi la interogatoriu. Această procedură este admisibilă atât în faţa notarului public cât şi în faţa instanţei de judecată .
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
1. Între cei care au consimţit în faţa notarului la eliberarea certificatului de moştenitor acesta are valoarea probantă a unei convenţii, potrivit art. 969 C. civ., astfel că ei pot cere anularea acestuia numai pentru vicii de consimţământ sau incapacitate, sau pot invoca motive de nulitate absolută potrivit dreptului comun , ca de pildă, frauda la lege, cauza ilicită sau imorală etc. Faţă de terţi însă, certificatul de moştenitor, fiind un res inter alios acta, menţiunile din cuprinsul său vor putea fi combătute prin orice mijloace de probă.
2. Atunci când se invocă viciile de consimţământ pentru anularea certificatului de moştenitor, acţiunea este prescriptibilă în termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de Decretul nr. 167/1958, care începe să curgă după distincţiile prevăzute de art. 9 din decret. În schimb, atunci când se invocă cauze de nulitate absolută, constatarea calităţii de moştenitor, petiţia de ereditate sau se revendică bunurile succesorale, acţiunile sunt imprescriptibile

despre bogati si saraci - ep1.

problema, evident, este ascunsa in spatele prapastiei tot mai adanci ce se deschide, gratie hei-rup-ului unitar al omenirii, intre victima si calau - ma exprim plastic asa ca sa nu ne ascundem dupa denumiri precum caste sociale samdp:O:((si tuturor,oricum, intr-o viata, ne este data sansa de a fi atat una cat si cealalta...aspectul de caracter, grija, pozitiv in a vedea si pentru celalat jumatatea buna a paharului si caritate ne transforma pe unii in aceia care nu lovesc...renuntand la violenta, la individualismul acerb si nejustificatX-(X-(X-(ce adus populatia planetei unde e acum... la o colectie impresionanta si imposibil de institutionalizat de handicapati..

Drepturile omului in situatii de conflict intern

Institutii

- Organizatiile nonguvernamentale infiintate in acest sens

- asociatiile cu drept de protectie a cetatenilor avand acest obiect - la nivelul fiecarui teritoriu

- conventiile internationale la care statul este parte

- conventiile de reciprocitate

- institutii cu scop umanitar

- instantele internationale

Contractul individual de muncă – forma juridică în baza căreia se nasc raporturile juridice de muncă între angajator și angajat

În cazul în care angajatorul este instituție publica,în practică, se întâmplă să se departajeze o noua formă de raport muncă, în afara, dreptului comun descris de Codul muncii.
Astfel, se întâmplă ca drepturile rezultând din exercitarea raporturilor de muncă ale funcționarilor publici să se nască în baza dispoziției sau a ordinului de încadrare, încheiate prin raportare la Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarului public, legea specială.
Astfel, prin uzitarea eronată a instrumentelor juridice și neaplicarea dispozițiilor legale existente,dar apelând la o utilizare sincopată a acestora se realizează nu numai o discriminare între două tipuri de angajati: functionari publici și colaboratori ce funcționează în baza unui contract individual de muncă,pe perioadă determinată sau nedeterminată, dar și un grav aspect de neaplicare a legilor, de ocolire a mecanismului juridic știut, respectiv, dreptul comun,lege generala, lege special, aspect ce generează o încălcare a unor drepturi aparținînd unei categorii de salariați, drepturi susceptibile a fi revendicate în fața unei instituții de justiție internațională. Stiut fiind că toate raporturile de muncă se nasc în baza contractului negociat între parți și nu direct în virtutea legii, Codul muncii reprezentând legea generală, în materie, indiferent de tipul de raport de muncă existent în practică.

despre problema îndeplinirii unei dispoziții ilegale a unui sef în considerarea caracterului de funcție de execuție

Prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarului public, republicată și cu modificarile ulterioare, privită ca lege specială, în prezenta speță, in cazul functionarilor publici,problema indeplinirii unei dispoziții ilegale in modul urmator: in cazul in care functionarul public apreciaza ca dispozitia primita este ilegala are obligatia sa motiveze refuzul indeplinirii dispozitiei respective in scris. Functionarul public da dispozitia de executare in scris. (In acesta situatie, trec pe prim plan subordonarea si rigorile disciplinare iar, dispozitia va trebui sa fie executata de cel care a primit-o). Daca dispozitia pe care a executat-o, in aceste conditii, functionarul public, are caracter ilegal si a urmat prealabil procedura prescrisa de lege, cel care a executat-o nu va raspunde disciplinar. Raspunderea va reveni celui care a staruit in a da un ordin ilegal.

introducere în natura raporturilor de munca-scurte consideratiuni cu privire la existența contractuala

Ansamblul normelor legale, reprezentate de cuprinsul art. 263 – 268 din Codul muncii, care definesc abaterile disciplinare, stabilesc sanctiunile disciplinare si reglementeaza conditiile de fond si procedurale pentru aplicarea lor forma de raspundere juridica specifica dreptului muncii – raspunderea disciplinara. Raspunderea disciplinara se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:
• este de natura contractuala, pentru ca numai incheierea contractului individual de munca are ca urmare incidenta obligatiei salariatului de a respecta toate regulile care configureaza disciplina muncii. Subliniem ca in sistemul legislatiei romane a muncii, tipul contractului indiviadul de munca (pe durata nedeterminata; determinata; cu timp de lucru integral sau partial) nu imprima trasaturi particulare raspunderii disciplinare;
• se transpune intr-o constrangere, in principal, materiala sau, de ordin moral;
• are un caracter exclusiv personal; caracterul intuitu personae al contractului individual de munca face de neconceput o raspundere disciplinara pentru fapta altuia sau o transmitere a acestei raspunderi asupra mostenitorilor salariatului (ca in cazul raspunderii de natura civila);
• exercita atat o functie sanctionatorie, cat si una preventiva si educativa (deoarece apara si restabileste ordinea interioara din unitate, atunci cand a fost incalcata.